Creșterea neîncrederii față de tehnologiile chineze, în special în cadrul Uniunii Europene, este un subiect care apare din ce în ce mai mult în conversațiile despre securitatea națională și dependența de tehnologie.
Un exemplu recent în acest sens este declarația europarlamentarului Bart Groothuis (VVD), care și-a exprimat serioase rezerve cu privire la utilizarea mașinilor chinezești de către oficialii și liderii europeni. „Peter Wennink nu poate conduce o mașină chinezească. Dacă își conectează telefonul, China ascultă”, a avertizat Groothuis. Comentariul, făcut în timpul unei discuții despre securitatea cibernetică de la Bruxelles, evidențiază preocupările tot mai mari cu privire la modul în care tehnologia poate fi utilizată ca instrument pentru spionajul internațional.
Aceste preocupări nu sunt nefondate. Incidentele și investigațiile recente indică un model în care tehnologiile chineze pot conține uși din spate care ar putea oferi acces la informații sensibile. Acest risc este considerat inacceptabil, mai ales pentru persoanele care ocupă funcții cheie, cum ar fi miniștri sau lideri de afaceri precum Wennink.
privire critică
Groothuis, care este cunoscut pentru abordarea sa critică a securității cibernetice, a subliniat și riscul mai larg al atacurilor cibernetice care ar putea afecta infrastructura vitală, cum ar fi sistemele de distribuție a energiei, gazelor și apei. „Propriile noastre sisteme vitale sunt, de asemenea, serios amenințate de criminalitatea cibernetică”, a adăugat el, cu o referire clară la necesitatea unor măsuri de securitate sporite în aceste sectoare.
Discuția despre securitatea cibernetică se extinde la instituțiile de învățământ din China, despre care se spune că îi antrenează pe unii dintre cei mai buni hackeri. Acest lucru crește urgența ca instituțiile europene să-și consolideze securitatea, în special în sectoarele care oferă servicii esențiale precum spitalele. „Dacă oferiți servicii esențiale societății, trebuie să faceți mai mult pentru a vă asigura infrastructura”, spune Groothuis.
Într-un context mai larg, Comisia Europeană a propus luna trecută Net Zero Industry Act (NZIA), ca parte a Planului Industrial Green Deal. Această legislație este concepută pentru a poziționa industria europeană pentru tranziția ecologică și digitală. NZIA se concentrează în mod special pe accelerarea procedurilor de acordare a licențelor pentru companiile care doresc să investească în tehnologii care contribuie la zero emisii nete. Acest proces, adesea văzut ca un blocaj în calea dezvoltării industriale rapide, este eficientizat pentru a accelera inovația fără a compromite standardele stricte de mediu și siguranță ale UE.
propria industrie
Cu un accent special pe tehnologiile de combustibil, electrificare și baterii, Groothuis a subliniat importanța recâștigării capacităților industriale în Europa și a reducerii dependenței de tehnologiile non-europene. „Trebuie să aducem această industrie înapoi și să o facem noi înșine”, a declarat el, referindu-se la o Europă care este autosuficientă și care acordă autorizații mai repede.
Problema achizițiilor publice arată complexitatea acestui proces în cadrul UE, guvernele înfruntându-se adesea cu reguli și proceduri europene stricte. Aceasta face parte din dezbaterea mai amplă privind modul în care Europa își poate consolida suveranitatea tehnologică fără a submina eficiența piețelor sale.
