Termenul „accesibilitate de bază” a fost introdus cu promisiunea de a face transportul public din Flandra mai eficient, mai flexibil și mai accesibil.
Cu toate acestea, implementarea sa este acum văzută de oponenți ca un pas greșit care nu a îmbunătățit mobilitatea, ci mai degrabă a redus-o. Parlamentarul flamand Els Robeyns (Vooruit) critică critică ferm abordarea guvernului flamand și a ministrului flamand al mobilității Lydia Peeters (Open VLD), afirmând că măsurile introduse au dus la „sărăcia în transporturi”, situație în care o parte semnificativă a populației are acces insuficient la transport public de calitate.
Reformele de la De Lijn, menite să modernizeze transportul public în Flandra, sunt sub supraveghere atentă de către Curtea de Conturi. Un raport recent adresat Parlamentului flamand arată că punerea în aplicare a noilor planuri de transport, care vizează un sistem bazat pe cerere, este departe de a fi lină. Urmărirea neutralității bugetare de către guvernul flamand, condus de ministrul flamand al mobilității Lydia Peeters de la Open VLD, pare a fi o piatră de poticnire pentru eficacitatea și fezabilitatea transportului flexibil.
Într-un moment în care mobilitatea devine o problemă din ce în ce mai presantă, cu discuții despre sustenabilitate, accesibilitate și calitatea vieții, critica Curții de Conturi față de abordarea lui De Lijn este un indiciu clar că reformele intenționate ar putea să-și depășească amprenta. Potrivit Curții de Conturi, conceptul de transport public bazat pe cerere, care își propune să funcționeze mai eficient și într-o manieră mai orientată spre clienți, este îngreunat de cerința strictă a neutralității bugetare. Potrivit raportului, această cerință, care prevede că costurile implementării noilor planuri nu trebuie să crească, limitează posibilitățile de a răspunde în mod adecvat nevoilor de transport ale utilizatorilor.
Introducerea transportului flexibil, care urma să servească drept alternativă la transportul regulat cu autobuzul și ca supliment la rețeaua existentă, este, de asemenea, examinată critic de Curtea de Conturi. Cifrele solicitate de deputatul flamand Els Robeyns (Vooruit) de la ministrul Peeters arată că așa-numitele autobuze flexibile, care servesc și ca taxiuri private ieftine, transportă în medie doar 1,2 pasageri pe călătorie. Acest lucru nu numai că indică o eficiență scăzută, ci ridică și semne de întrebare cu privire la rolul unui astfel de transport în lupta împotriva sărăciei în materie de transport și în promovarea alternativelor de mobilitate durabilă.
Ministrul Lydia Peeters critică încă un atac al lui Robeyns: „Aceste cifre inițiale sunt corecte, dar sistemul flex bus este ajustat continuu și începe să funcționeze foarte bine și eficient”.
Critica Curții de Conturi se extinde și mai mult la lansarea generală a celei de-a doua etape a accesibilității de bază. Complexitatea acestei tranziții, lipsa de transparență și coerență a reglementărilor, întârzierile în implementare și preocupările legate de fezabilitatea transportului flexibil sunt toate preocupările evidențiate în raport. Aceste constatări sugerează că este nevoie să se reconsidere strategia și abordarea reformelor în cadrul De Lijn.
Într-o epocă în care transportul public eficient, accesibil și durabil este crucial atât pentru zonele urbane, cât și pentru cele rurale, feedback-ul Curții aruncă o umbră asupra încercărilor guvernului flamand de a atinge aceste idealuri. Pe baza raportului, ambiția de a dezvolta un sistem bazat pe cerere, care să fie atât eficient, cât și neutru din punct de vedere al costurilor, pare a fi o provocare complexă care necesită o evaluare amănunțită și, eventual, o revizuire a abordării.
